Legea lui Arhimede

Întâmplarea care a condus la descoperirea legii care-i poartă numele este următoarea:

După ce a câştigat puterea în Siracuza, Hieron a hotărât să pună într-un templu o coroană de aur pe care să o închine zeilor care l-au ajutat în obţinerea victoriei. Aurarul care a confecţionat-o i-a adus o coroană minunată. La urechea regelui au ajuns însă zvonuri că aurarul ar fi furat o parte din aur şi l-ar fi înlocuit cu argint. Regele i-a cerut lui Arhimede să stabilească cu certitudine dacă a fost înşelat sau nu.

Frământat de rezolvarea problemei, aflându-se în cadă, Arhimede a observat că intrând mai mult în apă, din ce în ce mai multă apă se revarsă afară. În acel moment a sărit din cadă şi a luat-o la fugă, strigând din răsputeri “Evrica!”, adică “Am descoperit!”

Plecând de la observaţia din baie, el a stabilit că meşterul aurar îşi însuşise o mare parte din aurul încredinţat. Astfel s-a formulat legea care-i poartă numele lui Arhimede.

Forţa arhimedică reprezintă rezultanta tuturor forţelor (de apăsare) cu care lichidul, datorită presiunii hidrostatice, acţionează asupra unui corp scufundat într-un lichid.

O altă formulare a legii lui Arhimede, mai clară, ar fi: Un corp scufundat într-un lichid în repaus este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dezlocuit de acel corp.

Caracteristicile forţei arhimedice

- Forţa arhimedică are direcţie verticală şi sensul de jos în sus

- Modulul forţei arhimedice este egal cu modulul greutăţii lichidului dezlocuit de corp:

F_A= G_l = m_l ∙ g = ∫_l ∙ V_l ∙ g

- Punctul de aplicaţie al forţei arhimedice se numeşte centru de presiune. El coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este omogen şi complet scufundat în lichid.